21 ian. 2012

DarkQ, sau cine nu-i cu noi e împotriva noastră

Există (cred) în mentalul comunitar, credința că DarkQ este un reprezentant al comunității gay. Oare chiar așa să fie? Adică mă gândesc că este greu să fi reprezentantul unei comunități tripartite (voi explica de îndată ce vreau să spun cu acest concept de tripartit).

Din propriile mele constatări nu am putut să nu observ că comunitatea darkq (pentru că trebuie operată distincția comunitate gay și comunitate darkq, ele nefiind echivalente așa cum poate mulți consideră. Darkq poate fi cel mult un etalon pentru unii, dar nu un reprezentant al tuturor.) are o problemă cu tipologia gay-ului de mall, care se vrea fashionable, întotdeauna frezat, lucios și sclipiocios ca o diva care este - și care totodată nu are niciun trac în a fi una (o divă), și nici că lumea se uită lung după el; un soi de variantă masculină a pitipoanecei de companie; Darkq s-a dovedit a fi alergic la roz și la poșete. În paranteză fie spus și mie îmi stârnesc amuzamentul astfel de „apariții exotice” pe străzile orașului, dar ridic o sprânceana și le las să treacă, necomplicându-mi mai mult de atât existența cu scopul ființări unor astfel de viețuitoare; la urma urmei chiar dacă suntem „7 miliarde și”, pe Terra încă mai este loc pentru toată lumea.

Să revenim la tripartit!

O parte este categoria „gay-ului glossy”, al cărui reprezentant cred că Darkq se bucură că nu este, devreme ce îl are în tirul șicanelor sale. Aparent strălucește, deși în planul vieții cotidiene, de zi cu zi, poate că trăiește în multe lipsuri (din punct de vedere pecuniar, profesional și intelectual); uneori este strident, lipsit de stil și clasă, aproape agresiv, încât nu poți să nu te întrebi în mintea ta „oare cum nu i-o fi jenă să iasă astfel pe stradă? Îl înțeleg că poate este gay, și că este mândru de asta și vrea să arate acest aspect, dar totuși este prea evident, aproape sfidător!”. Ei nu-și (des)scriu viața, nu se complică cu întrebări existențiale sau meditații abisale, nu deplâng trădările și nici nu acuză consoarta temporară pentru sentimentele irosite; ei trăiesc viața, la care noi ceilalți privim pe gaura cheii, scandalizează, șochează, le pasă mai puțin sau deloc de gura lumii. Și probabil că ar mai fi multe de zis, dar scopul acestei postări nu este să pună etichete.

Vine apoi categoria, să le spunem, monadelor închise. Aici includ în general cuplurile care nu simt nevoia să se afișeze și nici să-și împărtășească istoriile personale, nici avatarele relației lor, și cu atât mai puțin cronologia fostelor iubiri. Oamenii aceștia au ajuns la un punct de echilibru stabil în doi, s-au acceptat cu calități, dar mai ales cu defecte, sunt conștienți că celălalt nu este o reflexie în oglină, și prin urmare nu citește gânduri și nu are aceleași preferințe, are valori și credințe proprii și poate gândi și acționa pentru și prin sine fără să necesite permisiunea celeilalte părți; după un schimb de replici mai mult sau mai puțin dure, nu declamă sfârșitul relației și nici nu caută consolare în alte brațe sau în patul altuia. Acești oameni se înconjoară de regulă cu câțiva prieteni sau cupluri asemeni lor, ca stil de viață și ideologie, formând un cluster, în care nu poți pătrunde, și din care nimic nu răzbate în afară. Dovada?! Internetul abundă de bloguri cu tematică homosexuală, unde autorii deplâng mai mult sau mai puțin foste iubiri; prea puține situri de profil spun povestea unor cupluri care au supraviețuit încercărilor de tot soiul și timpului. Nici oamenii fericiți nu scriu istoria, ei o trăiesc. Astfel de oameni sunt asemeni păsărilor albastre ale fericirii, rari la vedere și greu identificabili în marea gloată. Ei nu simt nevoia să se afirme, să se exprime în fața mulțimii (reale sau virtuale), nici să le fie recunoscută o anumită autoritate, „statutul” de lideri de opinie sau reprezentanți ai unei categorii sociale. Astfel de indivizi nu au nevoie de reprezentanță, nu simt nevoia acordării sau recunoașterii constituționale a unor drepturi, care la bază până la urma sunt umane. Fără a fi acuzat de idealism, pentru oamenii din această categorie este suficient să aibă încrederea celui care le stă alături, știind că nu împărtășesc doar ocazional patul cu acesta și nici că sunt doar un companion pentru ieșirile de vineri/sâmbătă seara prin club - când se iese la agățat, ci au în comun și crezuri similare despre viață și om în general. Din afară par oameni calculați, înțelepți, și probabil că nimeni nu cunoaște momentul furtunilor lor existențiale și nici urmările acestora. Sunt de o transparență și demnitate perfectă, dacă perfecțiunea ar fi să existe.

Ultima categorie ar fi categoria darkq. Termenul parcă ar fi fost predestinat, oamenii aceștia sunt niște nebuloase, aparent par a nu se feri de nimeni și nimic, dând impresia ca trăiesc la vedere cu ce sunt și cine sunt (și probabil că între ei așa și stau lucrurile), dar pentru restul, pentru mulțimea care îi și ne reneagă - deopotrivă, pe toți, ca homosexuali - sunt niște voci din umbră. Cu toate că mă feresc să pun etichete, caracteristica definitorie a darkq, din punctul meu de vedere este autosuficiența. Nu mă îndoiesc de faptul că au o experiență practică în spate, dar prevalența ei, trezește în mine o reacție de respingere a lor; chimiile noastre sunt repulsive. În virtutea experiențelor lor de viață - relații, ieșiri în societate sau chiar în lume, implicarea în diverse proiecte destinate comunității lor, dar și a realizărilor lor personale par a se separa pe ei înșiși de restul lumii, iar apoi din turnul lor de fildeș, mai cu ironie, mai cu răutate, mai mult sau mai puțin disimulată, încep să împroaște pe toată lumea care nu pare a împărtăși ideologiile grupului lor exclusivist. Un alt aspect pe care l-am găsit a fi neplăcut este adulalarea și adorarea succeselor proiectelor lor de grup, care lasă în urma lor un spectru sectar. Nu va fi greu de văzut că cine exprimă o părere divergentă de a „corpusului darkq” este pus la zidul infamiei și mitraliat verbal, de către partizani. Succesele celor care ar constitui un soi (repet, subliniez și accentuez, un soi de) concurență sunt bagatelizate și luate în derâdere.

Și ar mai fi o chestie, dacă s-ar ataca ideea ar mai fi cum ar mai fi, dar se atacă și se desconsideră persoana; și uite așa se duce pe apa sâmbetei conceptul de open-minded cu care darkq-istul se bate în piept, că îl caracterizează.

...dar poate că ar fi cazul să dăm dreptate conceptului de coincidentia opositorum, potrivit căruia extremele se ating, și atunci obtuzitatea și trăsătura de a fi permisiv (open-minded) sunt învecinate; se știe însă că linia de demarcație între două contrarii este atât de fină, încât chiar dacă tu consideri că prin tine se manifestă o trăsătură (de a fi open-mind să spunem) în realitate, fără să realizezi, poți fi mai mult de partea cealaltă a liniei (dând dovadă de obtuzitate). Gravitatea faptului apare atunci când propunându-ți să promovezi un concept, o trăsătură, tu manifești opusul său, iar în aceste împrejurări devii incongruent cu tine însuți și îți pierzi credibilitatea și imparțialitatea

În viață ne mințim pe noi înșine și îi mințim și pe alții arătându-ne nu așa cum suntem, ci așa cum ne-am dori să fim. De toți să te îndoiești, și cel mai tare de cel care îți spune că este sincer și că nu are nimic de ascuns - el are cel mai ridicat potențial de a minții, iar cuvintele sale dor cel mai tare. De aceea inima și mintea nu e bine să se deschidă înaintea oricui; mulți doar imită deschiderea, fiind adevărate capcane pentru „fluturi”.

...linia care separă contrariile este atât de fină încât nimeni nu stă exact la mijloc... nici tu, cel care citești... și nici măcar eu.


Autori: PhR, A.C.

8 comentarii:

RobertG spunea...

:))

In linkuri să ne măsurăm. Ti-am răspuns, dar am scris doar un comentariu. Nu e nevoie să publici acest comentariu. Toate cele bune.

http://www.darkq.net/romania/moda-bat-o-vina/#comment-42361

Anonim spunea...

Delicios articol, ceva de genul:
Daca nu ne ridicam la standardul darkq-ist, aruncam cu noroi..
Succes
sergiu

Anonim spunea...

Mda... cata dreptate! Stiu si eu cum e cu Darkq. Intr-adevar, parerea mea ca e o autosuficienta pe acolo. Iar eu am observat multa rautate, mai ales ca ii cunosc pe multi care posteaza acolo. Si daca nu ai o parere ca a lor, imediat sar pe tine.

Si nimic nu e cum pare... multi in virtual se dau altceva, cand in realitate au cel putin atatea defecte ca si pe cei pe care ii ostracizeaza.

RGO - Romania Gay Official spunea...

@Sergiu nu este vorba de standard ci de faptul ca daca cineva pomeneste de lumea gay si nu apartine mediului darkq-ist, imediat acel mediu murdareste cu 'rahat' acea persoana.

RobertG spunea...

Bieți, nu vă obligă nimeni să intrați pe DarkQ. Noi, cei de acolo, suntem majoritatea prieteni, ne cunoaștem între noi, facem excursii destul de des, și ne e bine așa. Nu scriem ca "să dea bine" comunității sau vreunui segment anume de cititori. E... just another Wordpress blog. :)

Nici măcar nu e necesar ca opiniile să ni se intersecteze în vreun fel. E la fel ca și preferința pentru culori. Trăim într-o libertate a presei scrise și online.

Nu înțeleg de ce DarkQ trebuie să scrie de bine, să perieze pe toată lumea, să vină cu texte propagandiste, să laude (chiar dacă nu e de lăudat) fiecare acțiune, să fie de acord cu orice tâmpenie pe care o scrie/zice vreunul sau altul din așa numita "comunitate".


Și-apoi, cel mai important dintre toate: nu-ți place într-un loc? Mergi mai departe. Simple as that.

Claudiu spunea...

Darkq isi da premii singur. Vezi pe GayGossip cum un autor Darkq, posesor al blogului gaygossip acorda celor de la darkq premiul pentru cel mai bun blog al anului. Dar ei cine sunt sa dea premii? Si tot acelasi gaygossip face reclama la darkq saptamanal pe facebook. In conditiile astea cum poti sa dai unui partener de-al tau premiul? La celelalte sectiuni, premiile au fost acordate tot asa, pe prietenie. Vezi in partea din dreapta a blogului darkq sectiunea de prieteni (dintre noi).

RobertG spunea...

Claudiu, da si care ii problema? ce noi n-avem voie sa desemnam cel mai bun blog gay? Sau cel mai bun film, sau cel mai bun (insert here whatever).

Uite, si RGO a desemnat cea mai buna melodie gay.

Lasa frate, sa ne premiem intre noi, c-asai bine.

Uite, io maine o sa acord premiul pentru cel mai bun fotoblog lui RGO. Si ce? Stop me.

Anonim spunea...

cui ii pasa? poate vreun site singur sa reprezinte tot mentalul gay romanesc? cu toate particularitatile lui? nu .

Trimiteți un comentariu